Interviu

Nov. 12, 2018

Primul interviu pentru blog le-am realizat împreuna cu un tânăr pasionat de lumea automobilistică, Khaled. Din dorința de a ramâne  tot în această zonă, ți-am pregătit o altă surpriză. Un interviu de la Răzvan Bucșoiu. Acest băiat este absolvent de jurnalism la Universitatea din Pitești, pasionat de mașini, tânăr producător și jurnalist profesionist. Și unde aș putea să-l intervievez pe Răzvan decât în mediul lui natural?! Iată un interviu realizat pe scaunul din dreapta, în mașina lui Răzvan, hoinărind împreună pe străzile piteștene. Te anunț că acest articol este scris în urmă cu un an, atunci când eu și Răzvan relizam împreuna o emisune auto de succes.

1) Eşti absolvent de jurnalism la UPIT. Un băiat ce ţi-a fost coleg îmi spunea la un moment dat aşa: „noi învăţam să redactăm o ştire, când Răzvan scria deja o carte!” Povesteşte-mi puţin despre experienţa de la UPIT.

 Chiar dacă îmi place să-mi conjug viaţa la timpul prezent, când mă gândesc la etapa studenţiei îmi vin în gând unele dintre cele mai frumoase momente. Pe unele dintre acestea le-am îngropat bine în cutia cu amintiri de neuitat, dar o să-ţi spun în câteva cuvinte cum a început experienţa pe care cred că fiecare dintre noi ar trebui să o savureze din plin, pentru că ai şansa să greşeşti, să repari, să înveţi şi să te distrezi în timp ce repeţi acest proces. După susţinerea unui examen complicat, am fost admis cu o medie foarte mare ca student al Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice la SNSPA, în Bucureşti, un oraş în care să-ţi spun sincer, aglomeraţia chiar îmi place, mai ales pentru că pot să admir pe îndelete multe maşini superbe. Totuşi, o parte din sufletul meu încă avea rezidenţa stabilită într-un municipiu duios, plin de un farmec pe care doar cei binecuvântaţi pot să-l înţeleagă, pe numele lui Câmpulung-Muscel. Voiam să fiu în mai multe locuri, să călătoresc între ele cât mai des, să-mi trăiesc viaţa de student doar după propriile decizii. Prin urmare, după ce m-am urcat în maşină pentru a mă îndrepta spre SNSPA, unde trebuia să depun actele în original, intuiţia mi-a şoptit să mă opresc în parcare la universitate, dar nu în Bucureşti, ci în Piteşti: era soluţia care îndeplinea toate cerinţele mele, acel teren neutru care îmi permitea să-l asociez mai târziu cu etapa studenţiei. Primisem deja multe referinţe bune despre Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane a Universităţii din Piteşti, însă acela a fost momentul în care mi-am ascultat sufletul. Dumnezeu mi-a dat alternative. Eu am ales-o pe cea care mă avantaja, iar prin faptele săvârşite mi-am demonstrat că am decis corect: am terminat cei trei ani universitari ca şef de promoţie, am obţinut singura medie de 10 la examenul de licenţă în promoţia 2007-2010 şi, parafrazându-le vorbele băieţilor de la B.U.G. Mafia, am făcut ce-am vrut şi am rămas la fel în anii ce-au trecut. Nu am locuit în Piteşti. Am făcut naveta la Câmpulung şi la Bucureşti, pentru că mi-am dorit să fiu şi mai aproape de obiectul meu de cult: automobilul. După încheierea celor trei ani de studiu, am plecat de la UPIT cu un bagaj informaţional formidabil, am avut privilegiul să descopăr şi să lucrez cu nişte profesori de excepţie, care mi-au oferit un „tuning” profesionist din punct de vedere informaţional, plin de originalitate. Mă gândesc aici în special la Georgiana (Popescu) Drăghici, profesoara mea preferată şi cea care m-a susţinut şi mă încurajează inclusiv în prezent să-mi exprim creativitatea la cel mai înalt nivel. Le port respectul profesorilor mei, dar nu mă simt prea confortabil să le spun asta în mod direct. Ar suna a clişeu şi ar părea că este o atitudine artificială. Nu le-ar plăcea asta, pentru că din fericire, ei nu m-au învăţat aşa. M-au educat să îmi dezvolt gândirea critică. De aceea, prefer doar să le mulţumesc simplu ori de câte ori am ocazia şi să demonstrez prin succese cât de mult a însemnat pentru mine faptul că am avut onoarea de a le fi student.

 

2) Pasiunea pentru jurnalism a venit înainte sau în timpul facultăţii?

 O să-ţi fac o dezvăluire, pentru că tot este un termen la modă în jurnalism. Nici nu mi se uscase bine tuşul pe buletin când am primit în sarcină să realizez şi să prezint prima emisiune de televiziune, să lucrez cu o echipă de filmare profesionistă, la televiziunea Muscel TV. Era un talk-show de seară, plasat în prime-time, cu şi despre adolescenţi, educaţie şi subiecte din aceste domenii, prin care se încuraja mai ales libertatea de exprimare. Mă simţeam un fel de Larry King la scara 1:64, reperul meu în materie de talk-show, însă am căutat de fiecare dată să-mi definesc propriul mod de a fi şi de a face produse mediatice. Un mod original, nu copiat şi artificial. Emisiunea a funcţionat ani la rând, înainte, în timpul şi chiar după terminarea facultăţii. Prin urmare, ca să-ţi ofer un răspuns mai concret, îţi mărturisesc faptul că pasiunea mea pentru jurnalism nu există într-o formă convenţională. Nu spun că sunt pasionat de jurnalism, pentru că s-ar supăra maşinile, avioanele, armele şi fetele care-mi plac, însă pot să afirm cu mâna pe stilou că am un ţel puternic, o misiune prin care mi-am luat angajamentul să-i ofer mereu publicului căruia mă adresez o alternativă, indiferent că mă refer la prezentarea ştirilor sau la realizarea unor emisiuni de divertisment. Pentru mine, jurnalismul nu este o pasiune. Nici televiziunea nu face excepţie, deşi o admir ca pe un Ferrari F12 Berlinetta. Nu are cum să fie vorba de pasiune aici, mai ales dacă eşti raţional şi foarte bine ancorat în realitate. În schimb, cred că este cu siguranţă o datorie – şi este o datorie pe care trebuie să o faci al naibii de bine. Uneori, nu-i nici măcar frumoasă. E enervantă. Îţi mănâncă din viaţă ca inamicii din jocurile video şi nu-ţi aduce întotdeauna satisfacţiile dorite. E o datorie care s-ar putea să te trateze cu dispreţ atât pe tine, cât şi pe cei din jurul tău, de care îţi pasă. E mai pretenţioasă ca un fotomodel de top. Dar cu toate acestea, îţi va plăcea şi te va chema din nou la ea. Dacă domeniul media ar fi un automobil, probabil că ar fi la fel de ţâfnos, puternic şi inconfundabil ca un Lamborghini Aventador J. Ar fi fratele vitreg al cinematografiei. Te va prinde şi nu îţi va permite să te plictiseşti, nici înainte şi nici după facultate. Cel puţin, nu în cazul meu.

 

3) De ce ai ales ramura auto? De unde vine această pasiune?

 Păi… cred că din momentul în care ai mei m-au dus cu maşina acasă de la Maternitate. Sau atunci când am remarcat faptul că jantele cu spiţe ale căruciorului pentru copii sunt izbitor de asemănătoare cu cele pe care le poartă fabulosul Jaguar E-Type din anii ‘60. Lăsând puţin gluma de-o parte pe capota lungă a maşinii respective, eram prin clasa a XI-a la liceu când am decis să fac în mass-media doar ceea ce vreau, aşa cum vreau. Nu cred în presiuni şi alte poveşti de genul acesta şi sunt foarte reticent faţă de jurnaliştii care lasă impresia că ar căra în spate Universul. Cred doar în alegerile pe care le facem şi în faptul că suntem responsabili de ele. Nu te poate obliga nimeni să fii împotriva principiilor tale. Tu decizi frontul pe care decizi să lupţi şi modul în care faci asta. Percep situaţia astfel poate şi pentru că provin dintr-o familie cu multe cadre militare, port cu mândrie de patru generaţii numele Sfântului Gheorghe, protectorul luptătorilor şi ştiu foarte bine că trebuie să acorzi mare atenţie strategiei, dar în primul rând, trebuie să identifici bine teritoriul pe care îţi vei pune în aplicare strategia şi tacticile, pentru că altfel, rişti să pierzi şi să ai regrete. Din aceste convingeri, nu i-am permis nimănui să mă influenţeze în alegerea domeniilor profesionale. Printre altele, am ales automobilismul pentru că am o experienţă solidă în această arie. Este o parte importantă din stilul meu de viaţă, una care contează într-o proporţie foarte mare. Este o formă de evadare din cotidianul crud, pe care doar un motor fierbinte poate să-l mai încălzească. Pentru mine, credinţa, familia, speranţa şi maşina sunt elementele care îmi oferă echilibru pe ruta pe care mi-am ales-o, având oricând posibilitatea să o modific. Voinţa este cheia de contact.  

 

4) Ştiu că în lucrarea ta de licenţă a avut ca subiect lumea automobilistică. Despre ce ai ales să vorbeşti acolo?

Lucrarea mea de licenţă a fost centrată pe istoria presei muscelene, un subiect faţă de care am numeroase afinităţi. Dar ai dreptate, domeniul automobilităţii în raport cu mass-media se află în centrul preocupărilor mele ştiinţifice de la doctorat, acesta fiind subiectul tezei. Mai exact, studiez modul de reflectare al imaginii unui obiect simbolic – automobilul – în contextul mediatizării, mai exact la nivelul emisiunilor de televiziune specializate pe domeniul automobilistic. Am pornit la doctorat datorită unui profesor extraordinar, Petre Anghel, al cărui suflet mă rog să-l odihnească Dumnezeu în rândul celor drepţi. În prezent, la Şcoala Doctorală în Ştiinţele Comunicării de la Universitatea din Bucureşti, o am în calitate de profesor universitar coordonator al lucrării pe stimata doamnă Camelia Beciu, cu o vastă experienţă în sociologie şi în domeniul ştiinţelor comunicării. Însă pe studenţii pe care i-am cunoscut în calitate de asistent universitar, le-am propus din una în alta să răsfoiască o lucrare pe care am scris-o când eram ca ei în băncile de la UPIT: „Tehnica reporterului junior” (2009). Este disponibilă şi la Biblioteca Universităţii din Piteşti pentru oricine doreşte să afle o perspectivă exprimată în stil american despre producerea unui talk-show de televiziune pe nişa tinerilor şi despre învăţăturile pe care le-am dobândit prin fondarea şi dezvoltarea unui proiect radio finanţat prin fonduri europene.   

 

5) Ce a urmat după finalizarea studiilor la UPIT?

 Am decis să răspund unei provocări şi să mă îndrept către o altă zonă din mass-media, astfel că am participat la concursul de admitere pentru ocuparea unui loc la masteratul de Campanii de Comunicare în Relaţii Publice şi Publicitate din cadrul Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării de la Universitatea din Bucureşti. Erau în jur de 1.000 de candidaţi, dar am fost admis şi m-am bucurat foarte mult, pentru că urma să aflu lucruri noi din sfera comercială a sistemului mediatic. Mi-a prins foarte bine această perioadă. Am încheiat studiile de master în top 3 şi apoi am fost admis tot „pe podium” la Şcoala Doctorală în Ştiinţele Comunicării de la Universitatea din Bucureşti. Doctoranzii au şi gradul de asistent universitar, iar în acest rol, îţi spun sincer că am fost de-a dreptul emoţionat când m-am aflat în comisia de admitere pentru viitorii studenţi la jurnalism împreună cu unul dintre cei mai respectabili profesori pe care i-am avut la UPIT, mă refer aici la domnul profesor Marian Petcu. A urmat o perioadă dinamică, mai ales prin participările la conferinţele ştiinţifice, publicarea unor lucrări de specialitate şi un set de proiecte mediatice noi.

 

6) Cum ai perceput primul contact cu lumea presei?

 Ca pe primul sărut: cu emoţie, curiozitate şi dorinţa de a-l repeta.

 

7) Povesteşte-mi despre experienţa de la BBC TopGear. Cum a fost acea perioadă pentru tine şi ce ai învăţat acolo?

Dumnezeule, ce perioadă! Era un vis devenit realitate. Nu-mi venea să cred că devenisem un membru oficial al echipei BBC TopGear, la „filiala” din România a celei mai prestigioase publicaţii şi emisiuni din lume în materie de divertisment automobilistic, în perioada de glorie a „golanilor” amuzanţi Jeremy Clarkson, Richard Hammond, James May şi Stig. După ce m-a sunat Costin Giurgea, redactorul-şef al publicaţiei pe atunci şi prezentatorul actual al emisiunii Superspeed de la PRO TV, pentru a-mi spune că am fost selectat din zeci de candidaţi pe postul de redactor auto scos la concurs, nu am avut timp să mă bucur. Aveam vreo 22 de ani, eram nerăbdător să intru în paradisul media automobilistic, aflat la cea mai mare altitudine a calităţii, profesionalismului şi al umorului britanic. Au fost nişte ani în care am învăţat atât de multe lucruri, încât dacă le-aş scrie pe hârtie, nu ar încăpea nici măcar într-un portbagaj gigantic de Rolls-Royce Ghost, doar una dintre sutele de maşini pe care am avut posibilitatea să le testez şi apoi să scriu #LIBER despre ele. Plus conferinţele de presă spectaculoase, deplasările frecvente în ţară şi în străinătate cu maşina sau cu avionul, plus hostess-ele seducătoare, plus zâmbetele, ei bine, toate aceste elemente mi-au conturat o perioadă din viaţă care sunt sigur că i-ar stârni invidia până şi lui James Bond. Cine doreşte să afle mai multe detalii, mă poate contacta oricând prin email la adresa razvan@bucsoiu.com. Răspund cu plăcere, pentru că am fost alături de BBC TopGear cu trup, cu suflet şi cu devotament până la apariţia ultimului număr al publicaţiei în România. Era o zi friguroasă şi tristă, aproape de finalul anului 2015. Un an dramatic, al despărţirilor, care a sfârşit ca o rulotă din emisiunile TopGear. Îmi amintesc de faptul că am păstrat şi un moment de reculegere, dar în stilul aceluiaşi umor specific britanicilor. Ne-am grăbit la o sticlă de şampanie în echipă: era o şampanie pentru copii, din aceea plină cu bomboane. Florin Popa, unul dintre cei mai faini colegi şi cel pe care îl pot considera un prieten în adevăratul sens al cuvântului, ne-a pus să alergăm, pentru că trebuia să ne reintrăm cât mai rapid în formă, fiecare pe calea lui. Florin a alergat atât de bine, încât a fost numit redactor-şef al publicaţiei Running Mag. Eu am ales să alerg cu maşina, dar din nou către radio şi televiziune.

 

8) Iată-ne ajunşi la întrebarea mea preferată: Răzvan, eşti producătorul emisiunii La Start, difuzată la Absolut TV. Cum s-a născut acest proiect şi ce înseamnă el pentru tine?

 Fără îndoială, este un proiect care s-a născut din spiritul rămas viu de la BBC TopGear. Are un aer ştrengăresc, nonconformist şi pe alocuri, este chiar obraznic de sincer cu maşinile noi, chiar dacă unele dintre acestea se află doar la stadiul de concept. Altele sunt disponibile doar pe anumite pieţe din lume, dar tocmai această aură exotică le face atractive. La start sunt aduse maşini de familie, supercaruri, SUV-uri şi exerciţii de design automobilistic, dar care au un element comun: faptul că ne spun o poveste. Mai amplă sau mai concisă, dar centrată în jurul unei relaţii pe care Facebook-ul ar trebui să o includă la status: relaţia om-maşină, sinceră, bazată pe fapte concrete şi de lungă durată. Pentru cel mai puternic turbo-boost al acestui proiect îi mulţumesc Georgianei Drăghici, deoarece în urma discuţiilor, am stabilit să aducem „La Start” o vedetă pe care o întâlnim zi de zi: maşina, singurul obiect cu suflet, cea care ne încântă printr-o simfonie a motorului în viaţa cotidiană. Cred că este evident faptul că acest proiect înseamnă pentru mine ceea ce înseamnă pentru un Audi tracţiunea Quattro sau pentru un BMW plăcerea de a conduce: adică joacă un rol de o importanţă majoră, prin care pot să-mi manifest dragostea pentru maşini, ca de la pasionaţi către pasionaţi.

 9) Pe lângă La Start, ai şi un blog foarte interesant. Ce pot vedea studenţii de la UPIT când accesează www.bucsoiu.com?

  Nu mai este chiar un blog, a crescut la fel ca pagina de Facebook Razian Bestia – acest Stig de la Bucsoiu.com şi devenit un soi de publicaţie online pe zona de cultură auto „pe şleau”. Este mai degrabă adresa la care opreşti când conduci în traficul web pentru că aici sunt parcate zeci de maşini, câteva motociclete (şi chiar nişte avioane) care sunt interogate, analizate, lăudate sau comparate în fel şi chip. Diverse evenimente auto sunt prezentate într-o manieră originală şi nonconformistă. Pe parcursul celor 8 ani de existenţă, pe acest site am conturat şi un departament al colegilor care au dorit să se implice în dezvoltarea acestui proiect, mai ales la nivel fotografic şi video. Pe unii i-am pierdut pe drum, dar pe toţi i-am păstrat în sufletul meu la înălţime. De fapt, numele de Bucşoiu provine de la vârful muntos clasat al treilea în munţii Bucegi, cu o altitudine de 2.492 m, după Bucura Dumbravă şi vârful Omu. Sunt onorat că port tradiţia acestui nume de familie, dar în acelaşi timp am şi responsabilitatea de a face totul la cele mai înalte standarde. Website-ul nu face excepţie, mai ales în materie de conţinut, din care cred că studenţii de la UPIT ar trebui să reţină cât de important este să rămână aproape de pasiunile lor. Să le hrănească. Bucsoiu.com nu concurează cu nimeni pe online, joacă în propria ligă şi este un fel de model care se poate aplica şi în alte domenii. Dacă eu şi noi am putut, atunci tu şi apoi voi veţi putea. Ai nevoie doar de iniţiativă, garnisită cu un strop de motivaţie şi credinţă din belşug.

 

10) Eşti la curent cu tot ce apare nou pe piaţa auto şi ştii multe despre istoria acestei industrii, deci sunt convinsă că există o maşină care îţi place foarte mult. Cu alte cuvinte, care-i preferata ta?

Următoarea! Glumesc, desigur, pentru că sunt loial cu preferata mea. Problema este că nu trebuie să afle celelalte… cu atât mai mult cu cât le am grupate pe categorii şi clase. De exemplu, sunt fascinat de formele unui Mercedes-Benz 300 SL din 1954, de limuzina coupé Mercedes-Benz CLS, dar cum ar putea să nu îmi gâdile simţul vizual un Ferrari LaFerrari!? Sau cum să rămân indiferent când văd o Alfa Romeo 8C Competizione? Sau când mă seduce fără milă o altă italiană, pe numele ei Pagani Huayra? Am mai multe preferate, dar rămân fanul unui german simplu, eficient şi lider de peste 40 de ani în clasa compactă: Volkswagen Golf. Cu sau fără litera R pe el, dar obligatoriu coupé. Nu am nevoie de uşi în spate pentru că nu sunt căsătorit. 

 

11) Ce maşină conduce Răzvan Bucşoiu în momentul de faţă şi ce înseamnă aceasta pentru el?

 Conduc maşina mea preferată: Volkswagen Golf Coupé, păstrată şi întreţinută 100% în starea originală recomandată de producător. Pentru mine, este echivalentul automobilistic al celui mai popular avion civil din lume, Boeing 737. Acesta a fost şi primul avion cu care am zburat, de aceea am ales să „pilotez” zilnic şi uşor contemplativ  un 737, pe care l-am vrut obligatoriu negru. Pentru mine, maşina aceasta înseamnă: o legendă, o piesă de colecţie, un fel de Black Beauty, o parte din mine, un şef al clasei din care face parte, un Batmobil, un avion de pasageri, o soluţie de întinerire rapidă (ar trebui să mergem împreună la facultate sau chiar pe la liceu ca să înţelegi perfect la ce mă refer), un fel de Aston Martin pentru James Bond sau un fel de Ford Torino pentru Starsky şi Hutch. Însemnă un automobil pe care îl îndrăgesc atât de mult, încât impun nişte reguli ceva mai draconice decât Jason Statham în filmul „Transporter 3” dacă trebuie să îl încarc. Oricum, dacă plouă sau am impresia că este prea mult praf, ocupanta din dreapta sau oricare alt pasager are obligaţia să folosească protecţiile medicinale de unică folosinţă pentru pantofi, pe care le am la bord în dotare. Ştiu că sunt fanatic şi îmi asum asta.

 

12) Participi la numeroase evenimente de gen, care este cel mai important eveniment la care ai fost în prezent?

 S-ar putea să te surprindă, dar nu prea are legătură cu domeniul auto. În prezent, realizez zeci de interviuri cu actori şi regizori români de top pentru noua televiziune naţională Cinemaraton, care difuzează exclusiv filme româneşti. Prin urmare, am participat recent la premiera naţională a filmului „Octav”, unde l-am intervievat pe celebrul actor Marcel Iureş şi pe regizorul filmului, Serge Ioan Celebidachi. Tot de dată recentă este şi festivalul de film internaţional TIFF, la care am avut şansa de a mă întâlni cu starul de cinema Alain Delon, în cadrul evenimentului care se desfăşoară în Cluj-Napoca. Ador să fiu la volan: mai trebuie să-ţi spun că am condus până acolo vreo şase ore cu o singură pauză de 10 minute? 

 

13) Cu ce te ocupi în prezent, pe lângă La Start şi bucsoiu.com?

 Sunt prezentatorul Jurnalului Muscel TV, o televiziune regională din Argeş  cu peste 20 de ani vechime, în care am debutat la 14 ani ca realizator de emisiuni. Tot în trustul Muscel Media, realizez şi prezint programul #Antistres – la postul de radio Muscel FM – care se difuzează de luni până vineri, în prime-time, de la 16 la 19. La televiziunea Cinemaraton ţi-am spus ce fac. Îmi trăiesc bucuria de a călători foarte mult şi de a schimba uleiul mai des la maşină. 

 

14) Ce ai alege între televiziune şi radio? De ce?

 Este ca şi cum m-ai pune să aleg între motor şi cutia de viteze. Din punctul meu de vedere, sunt complementare. Din nou, m-am inspirat de la un reper important pe harta mediatică internaţională: Larry King. Dacă el a demonstrat că se poate, pe mine ce mă putea opri? Exact. Nimic. Poate doar teama, dar sunt bărbat şi nu ştiu ce înseamnă asta.

 

15) Ţi-ai creat o carieră de succes în mass-media. Cum a fost drumul până aici? Ce dificultăţi ai întâmpinat şi cum ai reuşit să mergi mai departe?

 Am fost de părere întotdeauna că au valoare doar lucrurile şi rezultatele obţinute cu sudoare sau măcar cu răbdare. Este şi o melodie de la Fort Minor, intitulată Remember The Name, care vorbeşte la fix despre procentele necesare în drumul spre succes, iar apropo de succes, pentru fiecare înseamnă altceva. Pentru mine, succesul se defineşte prin depăşirea obstacolelor în stilul unui buldozer sau asemenea unei maşini de teren pe coclauri. Adică am trecut prin şi peste ele direct, dar cu viteză redusă şi atenţie sporită. Nu am bătut în retragere, chiar dacă am întâmpinat multe dificultăţi, profesionale şi personale, suprapuse, mai ales când am pierdut cu sau fără voia mea mulţi oameni care au însemnat cu adevărat ceva pentru mine o grămadă de ani la rând. Am avut destule momente în care lucrurile păreau mai nasoale decât erau de fapt în realitate, dar cu sprijinul lui Dumnezeu Tatăl, niciodată nu am confundat ceea ce este esenţial cu ceea ce este secundar. Am devenit mult mai pragmatic, deşi încă de mic ştiam că până şi un vis trebuie să aibă în spate un motiv raţional pentru a se îndeplini. Am învăţat o mulţime de lecţii bune la şcoală, dar am combinat adesea aceste învăţături cu viaţa din stradă, din cartier, direct de la oamenii care spun lucrurilor pe nume, necenzurat şi cu sinceritate. Pentru mine, muzica din genul rap – mai ales cea originală, americană, de tip „old school”, sau compoziţii ale unor trupe româneşti consacrate, ca Paraziţii şi B.U.G. Mafia – reprezintă un element motivaţional de importanţă majoră. În maşina mea, este cam singurul gen pe care îl găseşti, cu excepţia unor piese interpretate de Frank Sinatra… şi Mihai Mărgineanu.

 

16) Există un om care se află în spatele ambiţiei tale de a face atât de multe lucruri interesante? Este cineva care te motivează?

 Da, în primul rând, familia mea. În al doilea rând, am căutat şi caut în continuare oameni cu o ambiţie de fier, de la care m-am străduit să învăţ cât mai multe lucruri şi să le urmez modelul. M-am îndepărtat rapid şi definitiv de unele persoane care au renunţat la cauze importante din interese meschine sau mărunte, dar le-am ascultat mereu cu atenţie pe cele care se plâng de orice sau care sunt negativiste: stilul acesta de oameni îmi oferă exemplul viu pe care nu trebuie să-l urmez şi mă ajută să îmi formulez cât mai des una dintre întrebările fundamentale în jurnalism: „de ce?” Mă motivează numeroşi lideri, de exemplu, domnul Gheorghe Pristavu, antreprenori de succes, manageri, de exemplu, Adrian Popa (directorul Muscel TV), Nina Brătfălean (marketing manager BMW Group), George Radu (directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Carol I”), profesori, preoţi, actori şi regizori pe care i-am cunoscut şi în privinţa cărora m-am documentat serios. Cred că aşa pot şi să mă perfecţionez în mod constant.

 

17) Dacă ar fi să privim în viitor, ce crezi că ar face Răzvan Bucşoiu peste 10 ani?

 Îţi voi acorda un interviu în exclusivitate despre activitatea cinematografică şi îţi voi povesti despre cât de plictisitoare sunt noile maşini autonome, care i-au castrat pe şoferii convinşi în urmă cu vreo 10 ani că desfiinţarea volanului este o idee bună. Şi aproape sigur, copilul mă va bombăni când îl voi duce la şcoală şi îl voi pune să rabateze scaunul din faţă, pentru că voi refuza să-mi iau un VW Golf cu patru uşi. Oricum, nici la maşina de raliu pe care voi alerga în VTM nu voi avea nevoie de ele…

 

18) Ce face un jurnalist, pasionat de maşini, în timpul liber?

 Timpul liber e cam periculos, pentru că îţi distrage atenţia de la ceea ce contează, se risipeşte şi nu te alegi cu nimic. Prin urmare, încerc să îl valorific din plin, adică să fac sport kantian, altfel spus, să parcurg un număr de minimum 10.000 de paşi pe zi. Nu-i greu, mai ales că maşina/avionul se află într-un garaj/hangar la o altă locuinţă faţă de cea în care mă refac printr-un somn oarecum scurt. Vreo 4 sau 5 ore îmi sunt suficiente pentru un randament optim. Citesc multe lucrări despre cinematografie, automobilism (mai ales despre cel sportiv şi mecanică) şi repet multe obiceiuri, mai mult sau mai puţin bune, din liceu şi facultate. Nu pot să-ţi spun care sunt acestea că-mi va fi scăzută nota la purtare.

 

19) Ce sfat ai pentru viitorii jurnalişti de la UPIT?

Ar fi cam mult spus sfaturi. Poate doar 5 chestii sau sugestii din zona tips & tricks. În primul rând, să fie doar ce vor ei să fie şi nu ce-i vor alţii. Da, e din Paraziţii, dar şi mie mi-a prins bine. În al doilea rând, să îşi cunoască în detaliu maşina înainte de a porni la drum, adică să se documenteze cât mai mult despre domeniul lor preferat, care poate să devină centrul preocupărilor profesionale. În al treilea rând, să se asigure ca au ales maşina potrivită în funcţie de necesităţile dorite. Nu ai ce să faci cu un Audi R8 Spyder la o competiţie de Off-Road Adventure, la fel cum nu te vei descurca prea bine în televiziune dacă nu urmăreşti cu o gândire critică programele şi emisiunile TV. Valabil şi în cazul radio, mai ales dacă pentru tine, radio înseamnă doar muzică. Altfel spus, pentru a-i oferi publicului ceea ce îşi doreşte, mai întâi trebuie să-l cunoşti, să te pui şi în pielea producătorului şi în cea a utilizatorului, să le înţelegi greutăţile şi satisfacţiile. În al patrulea rând, maşina nu porneşte dacă te uiţi insistent şi pasiv la ea; ceea ce vreau să spun este că studenţii ar trebui să greşească mult şi des, pentru că de aia vii la facultate, să înveţi, iar dacă nu faci nimic, nici progresul nu te va băga în seamă. Trebuie să acţionezi. În ultimul rând, dar cel mai important: să se distreze! Maşina care te duce din punctul A în punctul B îţi permite să faci şi drifturi cu ea, desigur, într-un cadru organizat, sigur şi legal. Din punctul meu de vedere, viaţa de student fără distracţie este ca un drift ratat. Prin urmare, învaţă să te distrezi şi distrează-te ca să înveţi.

 Ana-Maria Burtea

Apr. 25, 2017

Mă gândesc de ceva timp să vorbim puțin despre acele mașini ale anilor `90, care  în momentul de față sunt aproape imposibil de remarcat în traficul din România. Probabil ți-ai dat seama că mă refer la Trabant. Unii știu aceste mașini pentru că la un moment dat le-au condus, alții au auzit de ele de la părinți sau le-au văzut în poze.Povestea mașinuțelor de carton, unice în toată lumea, începe în anul 1957 în  fosta Republică Democrată Germană.  Primul model lansat a fost Trabant 500, cu un  motor în 2 timpi cu două pistoane de 500 cmc care oferea în jur de 18 cp. Cel mai popular model dintre toate avea să fie modelul 601.

 Îmi aminteam zilele trecute de  bunicul meu care conducea o astfel de mașină așa că m-am gândit să readuc la viață acele clipe. Am realizat că știu un băiat care postează  niște poze impresionante cu un Trabant pe paginile de social media… așa că am vorbit cu el și am realizat un scurt interviu. Iată ce a ieșit:

 Doamnelor, domnișoarelor și domnilor ( dar mai ales domnișoarelor), stimați pasionați de cai putere, vi-l prezint pe El Saqqa Khaled, un băiat simpatic de vreo 20 de ani. Părinții lui sunt din Iordania, dar el este născut și crescut în România. A terminat liceul la Colegiul Național “Alexandru Odobescu” Pitești, iar acum este  student în anul doi la facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” București.  Pe lângă  pasiunea pentru sport (Kickbox, MMA, Karate siTaekwondo), Khaled iubește mașinile.

 

1. Deții o mașină de colecție, mai precis un Trabant 601 s ...De unde vine pasiunea pentru acest tip de mașină?

Dețin 3 Trabanturi, mai exact:

- Un Trabant 601  berlină din 1988, fiind primul meu Trabant. (albastru)

- Un Trabant 601 Kombi din 1982, este un proiect aproape de final. (portocaliu)

- Un Trabant 601 berlină din 1986, nu am circulat cu acesta, însa îl păstrez pentru un proiect mai special.

Pasiunea mea pentru Trabanturi a început de când aveam 10-12 ani. Înca de la vârsta aceea îmi propusesem că voi fi un fericit posesor de Trabant  și nu mă gândeam că voi ajunge să am 3 la nici 20 de ani împlinți.

2. Povestește-mi puțin despre cele 3 mașini.

Toate cele 3 Trabanturi au motoarele lor originale, adică motoare în 2 timpi, de 595 cmc si 26 cai putere. Da, sunt motoarele alea în care bagi în rezervor și benzină și ulei , iar  lumea te recunoaște de la depărtare din cauza norului de fum albastru ce-l lași în spatele tău.

 3. Cum ai intrat în posesia acestor mașini?

Primul meu Trabant l-am primit cadou de la tatăl meu la vârsta de 16 ani, pe data de 12.12.2012. Nu aveam permis de conducere, însa îmi doream foarte mult un Trabant.Al doilea Trabant l-am primit cadou de la prietenii mei la vârsta de 19 ani, însa nu era intr-o stare deloc bună. Așa că am început un proiect de restaurare, la care nu am dorit să păstrez aspectul original.Al treilea Trabant l-am cumpărat din banii mei, pe acesta îl voi păstra pentru un proiect cu adevarat special.

 4. Care este reacția oamenilor din trafic atunci când ești la volan?

Atunci când îmi conduc Trabantul, aduc un zâmbet celor din jurul meu. Poate pentru că stârnesc amintiri unora dintre ei, ori pentru simplul fapt că este o mașină specială. În trafic mulți îmi dau prioritate doar de dragul de a vedea mașina mai mult timp.

 5. Ce îmbunătățiri ai adus mașinlor?

Trabantul albastru este revopsit, un albastru metalizat, cu un interior din piele galben. Este dotat cu sirocou, un aparat auxiliar pentru căldură. Cel portocaliu a fost refăcut aproape de la zero. L-am vopsit portocaliu (Inferno Orange, cel de pe Corvette) și  are trapă manuală. Plafonul, bările și jantele sunt vopsite în gri carbon. La interior nu am intervenit încă, dar promit ca va fi ceva special.

6. Ce nu iți permite acest model de mașină să faci în comparație cu cele uzuale, obișnuite anului 2017?

Păi ca să fiu direct, un Trabant nu-mi permite să prind 140 km/h pe autostradă! ( râde) . Dar pentru asta am găsit o soluție, planul pentru cel de-al treilea Trabant este să-i pun un motor mult mai puternic decât cel stock.

 7. În ceea ce privește costurile de întreținere, cu ce te avantajează acest model de mașină?

Sincer, nu m-am gândit niciodată să fac o comparație, privind costurile de întreținere, între un Trabant și o mașină uzuală, obișnuită. Pentru performanțele pe care ți le oferă, consumul de combustibil nu este impresionant, adică ajunge undeva la 7 l/100 km,  dar nu pentru asta îți cumperi o mașină de colecție.

 8. Participi la întâlniri sau evenimente alături de alți "trabantiști"?

Da, avem chiar și un site al trabantistilor, http://www.traby.ro/  , acolo găsești tot ce vrei pentru și despre Trabanturi.

 9.Deții si o altă mașină, trabantul fiind doar una de colecție? Sau pe aceasta o folosești zilnic?

Da, dețin și o altă mașină, cea pe care o folosesc zilnic: un Volkswagen Golf 5 GTI de 200 cai.

 10. Ai un mesaj pentru cititorii pasionați de mașini?

Da, aș avea un mesaj pentru ei. Vreau să spun că daca vrei să începi un proiect auto, trebuie să o faci  din plăcere! Nu te gândi la bani, pentru că cel mai probabil nu îi vei scoate. Nu te gândi că restul pasionaților iși pregătesc mașinile ca să concureze cu tine. Apreciază munca altora ca să fie apreciată și munca ta!....Și nu în ultimul rând, să faci o mașină specială!

 

Trebuie să recunosc că simpaticul Khaled a reușit să mă lase fără cuvinte și pe lângă modelele de la Alfa Romeo, o să  adaug  si Trabantul printre favorite. Parcă mă și văd protagonista unei ședințe foto în stilul anilor 90, sigur lângă o asemenea mașină ( asta-i intrepretarea aia feminină de care vă vorbeam în primul articol 🙃 ).  Sunt tare curioasă de părerea lui Răzvan despre aceste mașini impresionante.  Pentru cei care nu au citit primul articol, Răzvan, pe lângă faptul că este un bun prieten de-al meu, el produce emisiunea La Start, din cadrul postului de televiziune Absolut Tv. Ne întâlnim acolo în fiecare vineri, începând cu ora 12, și promitem să vă aducem cele mai noi apariții din lumea automobilistică.

Publicitate😀:  https://bucsoiu.com   ( ăsta-i blogul lui Răzvan )

Sursă foto: Arhivă personală Khaled

P.s: Acest blog nu se citște la volan! 😉

Ana-Maria Burtea